Eugen Doga. Muzica este prima si ultima mea iubire - Luminita Dumbraveanu

Eugen Doga. Muzica este prima si ultima mea iubire

Autor: Luminita Dumbraveanu

ISBN: 978-9975-54-044-5

Vârsta: 14 +

Tip copertă: Cartonată

Număr de pagini: 296

Format: 17,5 cm x 20 cm

Colecția: Dialoguri la focul din vatra

Anul apariției: 2012

Frumoasă şi bine-venită este ideea prezentei cărţi, editată de prestigioasa Editură Prut Internaţional şi Primăria municipiului Chişinău, care, iată, au ajutat-o pe scriitoarea Luminiţa Dumbrăveanu să-şi îndeplinească un vis mai vechi: să adune într-un volum literar-publicistic toate materialele pe care le-a scris ea, de-a lungul anilor, despre viaţa şi creaţia mea sau i-a îndemnat pe alţii să o facă.

E o carte încăpătoare şi luminoasă ca o Casă Mare, în care autoarea mi-a adunat prietenii pe care i-am câştigat pe parcursul vieţii atât la Mocra, Chişinău, Moscova, Sankt Petersburg, cât şi la Cernăuţi, Iaşi, Bucureşti şi în alte centre culturale ale lumii. Unii dintre aceşti prieteni nu mai sunt printre noi, au urcat la stele, dar eu nu-i voi uita niciodată şi le voi păstra veşnică amintirea şi recunoştinţa.

Scriind aceste cuvinte, gândul meu se îndreaptă spre cei care au jucat un rol deosebit de important viaţa mea şi cărora, alături de părinţii noştri, le dedicăm această carte: primul meu profesor de muzică Pablo Giovanni Baccini, dirijorul Anatoli Badhen, regizorii și scenariștii  Emil Loteanu, Ion Popescu-Gopo, Gheorghe Vodă, Vlad Ioviță, marele poet Grigore Vieru....

Mă bucur sincer că, după cinci ani de la realizare, Luminiţa Dumbrăveanu a decis să publice, în premieră, acest dialog al nostru, pe care şi eu l-am recitit cu plăcere şi mare interes. Chiar dacă pentru unele întrebări aş avea astăzi şi alte răspunsuri, chiar dacă, pe alocuri, sunt subiectiv şi unele idei, opinii ale mele ar putea trezi astăzi semne de întrebare, îl prezentăm cititorilor aşa cum a fost conceput în acea etapă istorică deloc uşoară pentru Republica Moldova.

Cert rămâne faptul că nimeni până acum nu m-a „descusut" atât de profesionist, adânc, amănunţit şi cu răbdare, încât să mă predispună să-mi povestesc viaţa din copilărie până mai ieri sau să mă facă să vorbesc, în premieră, despre anumite lucruri mai sensibile şi chiar dureroase pentru fiinţa noastră naţională.

Aici meritul ziaristei de a predispune omul la confesiuni este incontestabil, fapt remarcat şi de bunul nostru prieten, scriitorul Vlad Pohilă, în Postfaţa acestei cărţi.

Eugen Doga