Coloniile bulgarilor in Basarabia (1774-1856) - Ivan Duminica

Coloniile bulgarilor in Basarabia (1774-1856) 

O incursiune bine documentată în istoria de peste 2 secole a coloniștilor bulgari din Basarabia, începând cu Pacea de la Kuciuk-Kainargi, din 1774, care le-a permis locuitorilor Principatelor Române să se stabilească pe coasta de nord a Mării Negre și până în 1856, odata cu Tratatul de Pace de la Paris, când partea de sud-vest a Basarabiei a fost retrocedată Moldovei.

Mă străduiesc să fiu și ca o punte de legătură dintre moldoveni (români basarabeni) și bulgari. Întotdeauna spun colegilor mei moldoveni, că istoria arată că două popoare au trăit pașnic și chiar au avut intersecțiuni culturale. De exemplu, bulgarul Ioan Doncev în anul 1865 elaborează la Chișinău două cărţi fundamentale pentru cultura română din Basarabia: „Abecedă rumână” şi „Cursulu primitivu de limba rumână”. Iată un exemplu cum un bulgar a devenit autorul primei gramatici româneşti scrise cu litere latine în Basarabia țaristă. La rândul său mulți coloniști bulgari înainte de a se stabili în Bugeac la începutul secolului al XIX-lea au locuit în satele moldovenești de pe lângă Prut. Și azi în aceste sate poți găsi purtători de familie „Ghenciu”, „Bulgaru”, ceea ce vorbește despre faptul că mulți au format familii mixte, cu moldovence, și au rămas în aceste sate cu traiul permanent. În raionul Taraclia avem chiar un sat Valea Perjei, unde deja circa 200 de ani trăiesc pașnic cele două entități culturale.

Istoria bulgarilor și românilor este foarte apropiată. Și ca să depășim „supărările istorice” trebuie din nou, chiar și la istorie să apelăm. Bulgarii sunt datori românilor așa cum și românii sunt datori bulgarilor. Atunci când Bulgaria se afla sub jugul Imperiului Otoman anume Țările Române au fost, ca vecinii, cei buni care au oferit adăpost pentru luptătorii bulgari pentru eliberarea națională. Anume în București, la 1869 a fost format Comitetul Central Revoluționar Bulgar. Academia de Științe a Bulgariei, de asemenea s-a născut în România atunci când în 1869 în orașul Brăila a fost creată Societatea Literară Bulgară. Mulți emigranți bulgari stabiliți în România au lăsat și urme în cultura românească. Originar din Sliven, Anton Pann a devenit compozitor al muzicii imnului național al României.

În razboiul ruso-turc din anii 1877–1878 românii au luptat pe teritoriul Bulgariei și au fost cei care au eliberat, împreună cu rușii: Plevna, Grivița, Rahova și Smardan. În același timp trebuie să recunoaștem că dacă nu ar fi fost acest război România nu ar fi îndrăznit să-și declare independența față de Imperiul Otoman.

Aproape nimic nu se vorbește despre faptul că în 1886 Bulgaria și România erau gata să se unească sub o formă de confederație. Ca exemplu a fost luat modelul austro-ungar a monarhiei dualiste. Însă Marele Puteri nu au văzut cu ochii buni apariția eventuală a unui stat puternic în Balcani. Consider că anume amestecul Marilor Puteri a și adus la apariția „supărărilor istorice” dintre România și Bulgaria. Dacă Rusia nu ar fi oferit Dobrogea României în schimbul Basarabiei de Sud în 1878 nu ar fi existat această problemă. Sursele istorice arată clar că nici românii nu doreau Dobrogea pledând pentru păstrarea în componența sa a Basarabiei de Sud, însă vocea statelor mici arareori se aude atunci când statele mari au interese strategice.